Acum în mediul online sunt tot mai populare filmulețele video cu momente din serialul rus „Слово пацана”, care a fost lansat în decembrie 2023 și rămâne în continuare popular.
Psihologul Emilia Vorobiov a analizat aspectele principalilor eroi din serial și ce era specific în acea perioadă comportamentului agresiv în rândul tinerilor, transmite Știri.md.
Mulți critici s-au împărțit în două tabere:
⁃ unii susțin popularitatea serialului deoarece acesta servește un antiexemplu pentru generația actuală și îi poate învăța cum anume nu ar trebui să se comporte și le arată cât de dură era realitatea anilor ’90, și că nimic frumos în asta nu era.
⁃ alții se plâng de agresivitatea din serial și ar dori să fie interzis din cauza influenței negative pe care o are asupra tinerilor ce copiază acest comportament și pot deveni un pericol pentru societate.
Dar acum haideți să analizăm împreună unele aspecte psihologice importante din acest serial.
De ce a apărut gruparea criminală?
În serial se arată clar lipsa căldurii emoționale între membrii familiilor. Din punct de vedere psihologic, observăm complexul „mamei moarte”, după autorul Andre Green, care descrie procesele psihice timpurii ale copilului sub influența unei mame depresive, absentă, tristă și indiferentă, percepută drept „moartă psihic”.
Respectiv, pentru acei tineri, gruparea criminală devine o familie-surogat. Însă acolo la fel predomină aceeași lipsă de relaționare adecvată. Acasă părinții aveau grijă doar de unele nevoi de bază, să fie copilul sătul și restul nu contează. Respectiv, această atitudine rigidă o au și membrii grupării: „dacă faci așa ești «чушпан», dacă invers – ești «пацан»”. Fără a privi în profunzime, fără a vedea mijlocul.
La fel, acești tineri căutau siguranță.
În comparație cu ce se întâmpla la ei acasă, de exemplu cum tatăl lui Vova și Marat „Adidas” era mereu instabil, nu știai la ce să te aștepți de la el, măcar în grupare erau prezente reguli clare, deși rigide. Iar asta le oferea băieților siguranță, ei știau că vor fi protejați și li se vor rezolva problemele prin agresivitate. Și invers, dacă ei vor greși, la fel vor fi supuși violenței.
De ce atât de multă agresivitate?
Violența este cea mai rapidă și „funcțională” soluție pe termen scurt. Căci da, tu chiar poți obține ceea ce vrei. Însă, după cum am văzut ce s-a întâmplat cu viețile protagoniștilor, pe termen lung, aceasta e distrugătoare.
De asemenea, manifestarea agresivității oferă o descărcare emoțională. Per general, grupul le oferea această posibilitate de a se descărca de emoțiile acumulate, căci pe acele timpuri era rușine să vorbești despre emoții, nici nu știau denumirea lor. Iar prin violență ei își descărcau nervii.
Relațiile de cuplu și soarta fetelor.
Relația lui Vova „Adidas” cu asistenta medicală Natalia este una romantizată. Însă Vova are portretul unui om antisocial, îi este adesea indiferent de alții și pe Natalia el o folosește ca un instrument în obținerea scopurilor sale. El este de neînțeles pentru ea, căci uneori el era atât de gingaș, iar apoi el apare în rol de monstru care ucide oameni. Tot el îi ucide ruda și o lasă fără alegere: să fugă cu el din oraș. Natalia, dar per general partenerii acestor tipuri de oameni, se simt ca într-un carusel emoțional, e obositor să înțelegi acest om și te pierzi pe tine, și nu mai știi nici tu ce vrei.
Marat „Adidas” și Aigul tot sunt o pereche memorabilă, care, puțin ce țin minte, s-a format mai mult din dorința pe care o avea fata de a se debarasa de un alt băiat ce o tachina, iar Marat era mai puțin periculos.
Aigul a fost blamată dur după ce a fost violată și aici putem vedea din nou acea rigiditate în gândire a oamenilor din acele timpuri. Nu existau nuanțe de mijloc, era doar alb sau negru, corect – incorect, curată – murdară etc.
Asta a dus la suicidul fetei, însă iar era privit ca ceva „normal”, așa cum s-a întâmplat și cu moartea lui Yeralash.
Din păcate, până acum e la fel, referitor la femei, la educație și altele. Se pun pe primul loc niște principii și aparențe, și mai puțin personalitatea omului.
Iar din experiența mea de psiholog, pot zice că anume cu acest fenomen încă mai avem de luptat. Majoritatea dintre noi au interiorizat această voce critică și gândire rigidă: „am făcut așa – sunt rău, am făcut altfel – sunt bun”. Eu încerc să dezvolt oamenilor flexibilitatea în gândire și să îi încurajez să fie mai blânzi cu sine.
Iar ca să înțeleagă copiii că ceea ce se arată în serial nu este ceva benefic, în primul rând acasă trebuie sa fie o atmosferă pașnică și caldă emoțional.